Despre dezorientarea tânărului român…

            Deschiderea Oficială a Evenimentului Național de Carieră JobShop® a tratat un subiect de mare anvergură și anume “Dezorientarea tânărului român”. În cadrul acestei discuții libere au luat parte atât nume importante din cadrul universității, al companiilor din domeniul tehnic cât și studenți care au vizat identificarea cauzelor și a unor eventuale soluții ce ar putea diminua sau chiar combate această problemă.

            Câți studenți nu se află astăzi în acest impas? Ei bine, această problemă a ajuns și în atenția profesorilor universitari și a angajatorilor din diferite domenii care constată o anumită delăsare din partea noii generații de studenți. Cauzele se dovedesc a fi foarte vaste dar au fost evidențiate următoarele: lipsa de informare încă din liceu și a unei îndrumări spre cariera potrivită, lipsa activităților practice, dotarea necorespunzătoare a laboratoarelor, absența unui sistem de departajare potrivit.
Unul din studenții activi la discuție, Gheorghe Parfene, ne-a prezentat motivul pentru care a ales facultatea de Automatică și Calculatoare: “ Până în clasa a XI a eram convins că sunt îndrăgostit de mecanică și hotărât să urmez această facultate, dar un profesor mi-a arătat cum funcționează un sistem automat și mi-am dat seama cât de mult îmi place”. În cazul lui Gheorghe, intervenția unui profesor a reprezentat motivul necesar și suficient pentru alegerea facultății potrivite, dar ce se întâmplă cu studenții care nu au un așa-zis “noroc”?
             Se observă o anumită preferință a acelor studenți pentru facultățile fără admitere. În urma unor recomandări mai mult sau mai puțin valide, liceeni din ani terminali se îndreaptă spre astfel de alegeri, fără a înțelege pe deplin în ce constă facultatea urmată sau ce anume vor deveni după terminarea ei. Pentru o mai bună informare a viitorilor absolvenți de liceu, fondatorul BEST Iași si actualul CEO al companiei MobilKit, Addnann Sevastian Victor Dumitrescu, a propus o aplicație, un fel de Trivago, care să constituie atât o sursă sigură de informare, cât și un pilon de legătură între universitate, companii și liceeni.

 

 

              “La facultatea de mecanică, studenții sunt dezinformați. O parte din ei vin cu scopul de a deveni mecanici într-un service auto, nu ingineri. Așteaptă anul 3 sau 4 pentru a lucra într-un service, nu au țeluri mai înalte”, afirmă Sabin Rotariu, student la această facultate. Fondatorul FabLab Iași și al Școlii Informale de IT, Dan Zaharia, a susținut ideea introducerii unui examen de admitere afirmând: “ La AC de când s-a introdus examenul de admitere, abandonul școlar este mai mic. Cu cât suntem mai duri, oamenii o să fie conștienți că și-au meritat locul.” Acesta mărturisește că strictețea și ridicarea standardelor au generat un număr de aplicanți mai bine pregătiți pentru Școala Informală de IT (“Le testăm motivația, ambiția, pentru că nu e ușor în 6 luni de zile să ajungi în punctul în care să fii pregătit să susții un interviu tehnic”).
               

            Mai apare, totuși, o întrebare: Ce se întâmplă cu studenții care nu se regăsesc în facultate sau care ajung să nu profeseze în domeniu? Cel mai întâlnit abandon se regăsește printre studenții aflați în anii I sau II de studii, și astfel își risipesc doi sau poate mai mulți ani din viață într-o facultate la care vor renunța mai târziu. E bine știut faptul că primii doi ani sunt destinați, în mai toate facultățile atât din țară cât și din străinătate, punerii unei baze solide în ceea ce privește viitorul domeniu în care vor aplica. Este un lucru perfect normal însă este suficient pentru dezvoltarea abilităților viitorului inginer?  “La practică noi vizităm companii și la sfârșitul facultății noi nu știm cum se pornesc aparatele și cum arată în realitate”, mărturisește Mirabela Gherasim, studentă la facultatea de Inginerie Chimică și Protecția Mediului. Din păcate, această situație se regăsește la majoritatea facultăților de profil tehnic unde cunoașterea practică ar trebui să meargă în tandem cu cea teoretică. Situația în care studenții dau față în față cu partea practică a lucrurilor are două posibilități: conștientizează alegerea făcută ca fiind cea potrivită și continuă cu dezvoltarea lor profesională în acel domeniu sau realizează că acea facultate nu este pentru ei și ajung în impasul în care nu știu ce să facă mai departe cu viețile lor. Ca și soluții la această problemă de importanță majoră s-a propus organizarea unor activități care pun accent pe partea practică a  domeniului de care aparțin, organizarea unor discuții libere în sau în afara facultății care să îi motiveze, îndrume și să le prezinte studenților câte puțin din viața pe care o vor avea aceștia după terminarea facultății, soluție susținută și implementată deja de profesorul universitar Marcel Roman care îi recunoaște eficiența.

 

  

            Din experiența lor cu studenți, cadrele didactice au mai identificat o problemă, și anume lipsa civismului și a simțului de răspundere a generațiilor actuale: “Regimul totalitar încă își are amprenta în prezent. Școala nu formează spiritul civic al elevilor. Școlile performante, țările nordice, au o dimensiune cultural-religioasă care cultivă civismul. Performanța civismului ridică standardele societății, nu performanța tehnologică. Nu putem face o Românie normală doar fiind buni profesioniști și neînțelegând misiunea civică și morala față de țara noastră, care nu ar trebui abandonată”, susține profesorul Conf. Dr. Ing. Mihai Dorin. De asemenea această problemă a fost vizată și de angajatori: “Noi căutăm moralitate și inspirație în persoane când le angajăm și știm că dacă nu există asta într-un om nu avem ce face cu el pe termen lung”, afirmă Addnann Dumitrescu. Acest “handicap moral” a aparut odată cu regimul totalitar (atunci când se sprijinea ura și individualismul) însă are o anumită continuitate și în prezent. Ce putem face în vederea îndreptării acestei probleme? Încă din școlile primare sau chiar grădinițe să se pună mai mult accentul pe spiritul civic și moralitate, fapt realizabil prin diferite joculețe care să îi inspire în acest sens. Așa cum scriitorul olandez Johan Huizinga sprijinea cunoașterea prin joc, acest lucru poate fi un mijloc prin care le inspirăm copiilor viața cu moralitate și reguli într-un mod neconvențional, natural.
            Cum prea bine știm, schimbarea se află în mâinile noastre, a tuturor. Nu știm niciodată față de cine suntem luați drept exemplu și a cui viață o influențăm în mod indirect. Schimbarea în bine trebuie să vină cu atitudine, aplicabilitate și mai ales cu răbdare: “Progress is impossible without change, and those who cannot change their minds, cannot change anything ”(George Bernard Shaw).